„Tu să te ții în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.” (Deut. 18:13)
Aceste cuvinte au fost rostite, și apoi scrise, de către Moise, cu puțin timp înainte de plecarea sa în veșnicie și de intrarea poporului Israel în Canaan.
40 de ani, acest slujitor credincios, „s-a ținut” de Domnul și a încercat să-l ajute și pe Israel să o facă. A ințeles că această fidelitate totală față de Dumnezeu era imperativă pentru poporul sfânt.
Dumnezeu cerea și cere fidelitate de la credincioșii Săi. Și asta pentru că El are dreptul la ea, întrucât a făcut totul pentru binele lor și le este fidel. Derapajele lor în vremea de atunci și sincopele noastre din prezent, au constituit și constituie o pricină de întristare pentru Domnul.
Dar, dincolo de valoarea lor imperativă, aceste cuvinte reprezintă un privilegiu!
Suveranul universului ne cheamă să venim lângă Sine, să ne ținem de mâna Sa, să-L lăsam să ne poarte prin dificultățile vieții! Ce onoare mai mare ar putea primi cineva?
Când ne ținem de El, nu ne clatinăm! Nu ne temem! Nu alunecăm! Nu rămânem de rușine! Nu putem fi înfrânți! Nu păcătuim!
Totuși, ce puțini întelegem privilegiul și imperativul acesta!…
Să ne ținem în totul totului tot de El!
Cătălin Miron
0 comentarii