extras din MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ A BISERICII CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE
A. Definirea şi scopul Bisericii
Noi credem şi mărturisim că toţi cei ce cred în Domnul Isus Cristos şi Îl acceptă ca Mântuitor şi Domn al lor personal formează Biserica, stâlpul și temelia adevărului, Trupul lui Cristos (1 Cor. 12:12-13), care este Mireasa lui Cristos (2 Cor. 11 :2; Efes. 5:23-32; Apoc.19:7-8) şi al cărei Cap este Cristos (Efes. 1 :22; 4;15; Col. 1 :18).
Noi credem şi mărturisim că Biserica a luat fiinţă în ziua Cincizecimii (F. Ap. 2: 1-21, 38-47).
Noi credem şi mărturisim că Biserica este un organism spiritual unic, creat de Dumnezeu din toţi cei născuţi din nou, din toate națiunile, începând cu ziua Cincizecimii şi până la răpirea ei (Efes. 2:11-3:6).
Biserica este diferită de Israel (1 Cor. 10:32), fiind taina lui Dumnezeu descoperită în epoca harului (Efes. 3:1-6; 5:32).
Noi credem şi mărturisim că Biserica lui Cristos (Mat. 16:18) se manifestă prin Biserici locale care au aceleaşi atribuţii ca şi Biserica în ansamblul ei.
Noi credem şi mărturisim că Biserica locală este comunitatea oamenilor născuţi din nou de Duhul Sfânt prin credinţa în jertfa Domnului Isus Cristos, uniţi şi organizaţi sub o conducere spirituală pentru îndeplinirea unui întreit scop:
a. glorificarea lui Dumnezeu prin închinare (rugăciune, cântare, Masa Domnului, dărnicie ş.a.m.d.);
b. zidirea sufletească a credincioşilor prin echipare, învăţătură şi părtăşie (Efes. 4:11-16);
c. evanghelizarea celor nemântuiţi prin Cuvânt şi trăire (1 Cor. 11: 18-20; Evrei 10:25).
B. Misiunea Bisericii
1. Glorificarea lui Dumnezeu prin închinare
Noi credem şi mărturisim că scopul primordial al Bisericii este glorificarea lui Dumnezeu (Efes. 3:21). Biserica Îl glorifică pe Dumnezeu prin închinare, care este răspunsul activ adresat lui Dumnezeu pentru tot ceea ce este şi face El, şi manifestat prin atitudine, acţiune, gânduri şi cuvinte.
Biserica îşi exprimă închinarea prin: rugăciune, cântare, predicare, citirea Bibliei, slujire, Masa Domnului şi dărnicie.
2. Zidirea / edificarea credincioşilor
Noi credem şi mărturisim că zidirea / edificarea sfinţilor este lucrarea de creştere spre maturitate spirituală, care se face prin credinţă, prin exercitarea darurilor spirituale (Efes. 4:13-16), prin învăţătura din Cuvântul lui Dumnezeu (2 Tim. 2:2, 15; 3:16-17), prin părtăşia frăţească (F. Ap. 2:42; Evrei 10:25; 1Ioan 1:3), prin participarea la Masa Domnului (Luca 22:19; F. Ap. 2:38-42).
3. Evanghelizarea celor pierduţi
Noi credem şi mărturisim că evanghelizarea celor pierduţi este una dintre cele mai importante porunci pe care a dat-o Domnul Isus Bisericii. Biserica are datoria de a vesti Evanghelia prin Cuvânt şi faptă întregii lumi, începând cu cei din casele noastre (Mat. 28:19-20; F.Ap. 1:8; 2:42).
Noi credem şi mărturisim că împărtăşirea Evangheliei este lucrarea pe care trebuie s-o facă fiecare credincios, în public sau de la om la om (1 Cor. 15:58; Efes. 2:10; 4:12; Apoc. 22:12).
C. Conducerea Bisericii
Noi credem şi mărturisim că autoritatea unică şi supremă a Bisericii este Cristos (1 Cor. 11:3; Efes. 1:22; Col. 1:18), iar întreaga conducere a Bisericii, darurile spirituale, disciplina, ordinea şi închinarea sunt rânduite de El în suveranitatea Sa şi puse în practică prin intermediul slujitorilor Lui. Slujitorii spirituali, pe care îi numeşte Biblia că au datoria de a conduce Biserica, şi care sunt sub autoritatea Domnului Isus Cristos, sunt presbiterii (numiţi în Sfânta Scriptură şi episcopi, bătrâni sau păstori: F. Ap. 20:28, Efes. 4:11), ajutaţi de diaconi (F. Ap. 6:1-6). Amândouă categoriile de slujitori trebuie să îndeplinească calificările biblice (1 Tim. 3:1-13; Tit 1 :5-9; 1Petru 5:1-5). Presbiterii şi diaconii sunt recunoscuţi de Biserica locală pe baza calificării şi slujirii lor (1Tim. 3:1-13).
D. Darurile spirituale
Noi credem și mărturisim că Bisericii i s-au dat daruri spirituale: darurile miraculoase ale revelaţiei divine (Efes.3:3-5; Col.1:25-29), darul minunilor, darul vindecărilor, darul vorbirii în limbi, darul tălmăcirii limbilor, date în epoca apostolică cu scopul de a împlini revelaţia divină și de a confirma autenticitatea mesajului apostolic (2 Cor. 12;12; Evrei 2:3-4), și de asemenea daruri pentru zidirea credincioşilor (Rom. 12:6-8;Efes.4:11-16;1Cor.12 :7,11;14:3,4,12). După ce canonul Noului Testament s-a încheiat, singurul test de autenticitate a mesajului unui om rămâne Scriptura; de aceea darurile semne (darul minunilor, darul vindecărilor, darul vorbirii în limbi, darul tălmăcirii limbilor) nu mai sunt necesare astăzi pentru a valida un om sau lucrarea lui (1 Cor. 13:8-12; Galateni 1:8-9; Iuda 3; Apocalipsa 22:18).
Noi credem şi mărturisim că darurile spirituale pot fi contrafăcute de Satan cu scopul de a-i înşela pe credincioşi ( 2 Tes. 2:9-10; Apoc. 13:13-14; Mat. 24;11,24; Fapte 20:29-30).
Noi credem şi mărturisim că darurile spirituale pot fi folosite în mod abuziv (1Cor. 14:13-20; Filipeni 1:15-17). De aceea prioritatea supremă a credinciosului este relaţia personală cu Dătătorul darului, Dumnezeu, iar exercitarea darului spiritual se face în contextul dezvoltării caracterului creştin şi a roadei Duhului Sfânt (1Cor. 13:1-3). Biserica trebuie să folosească darurile spirituale în concordanţă cu învăţătura Sfintei Scripturi (1 Cor. 14:26-33).
Noi credem şi mărturisim că fiecare membru al Bisericii a primit daruri spirituale pentru slujire, daruri care trebuie identificate şi dezvoltate pentru împlinirea scopului Bisericii (Rom. 12:5-8; 1 Cor. 12:4-31; Efeseni 4:11-16; 1 Petru 4:10-11).
Noi credem şi mărturisim că femeia poate sluji în Biserică în lucrarea de diaconie şi de învăţare a femeilor mai tinere (implicit a copiilor), doar sub autoritatea presbiterilor şi a soţului (1 Tim. 2:12; 3:11; Tit 2:3-5).
E. Actele de cult
Noi credem şi mărturisim că bisericii locale i-au fost lăsate două acte de cult, botezul noutestamental şi Masa Domnului (Mat. 26:26-29; 28: 1920; F. Ap. 2:28-42; Rom. 6:3-5), care îndeplinesc următoarele criterii:
a. au fost poruncite de Domnul Isus aşa după cum sunt prezentate în Evanghelii;
b. au fost practicate de biserica primului secol, după cum sunt descrise în cartea Faptele Apostolilor;
c. au fost explicate din punct de vedere spiritual de apostoli, în Epistole.
1. Botezul creştin
Noi credem şi mărturisim că Botezul noutestamental este mărturia unui cuget curat (1 Petru 3:21) al celui credincios că a crezut în Domnul Isus Cel răstignit, îngropat şi înviat, şi că, prin credinţa în Cristos, s-a făcut una cu El în moartea faţă de păcat şi în învierea la o viaţă nouă (Rom. 6:1-11). Botezul este, de asemenea şi un semn al părtăşiei şi identificării celui botezat cu Trupul vizibil al lui Cristos, biserica locală (F. Ap. 2:41-42; 1 Cor.12:13).
Botezul noutestamental se face prin scufundare (F. Ap. 8:36-39).
Noi nu credem că botezul în apă poate mântui, pentru că mântuirea este numai lucrarea Atotputernicului Dumnezeu făcută la cruce prin Fiul Său Isus Cristos (Rom. 5:9-10) şi dusă la îndeplinire prin puterea Duhului Sfânt în cel care a crezut (Tit 3:5).
2. Masa Domnului / Frângerea Pâinii
Noi credem şi mărturisim că Masa Domnului este amintirea şi vestirea morţii şi învierii Domnului Isus Cristos până când El va reveni pentru ai Săi. Masa Domnului este un act solemn la care fiecare credincios trebuie să participe, după cercetarea de sine (1 Cor. 11:28-32).
Noi credem şi mărturisim că, deşi elementele de la Masa Domnului, pâinea şi vinul, sunt numai simboluri ale trupului şi sângelui Domnului Isus Cristos (şi nu se transformă sau nu conţin trupul şi sângele Domnului), luând din ele, mărturisim că avem părtăşie cu Domnul Cristos cel înviat şi suntem una cu credincioşii din Biserică (1 Cor.10:16-17).
Luând parte la Masa Domnului, de regulă în prima zi a săptămânii, adică duminica, ne amintim de moartea şi învierea Domnului Isus Cristos (Mat. 28:1-7; Marcu 16:1-9; Luca 24:1-7; loan 20:1-23) şi urmăm exemplul primilor creştini (F. Ap. 20:7; 1 Cor. 16:2).
F. Disciplina în Biserica
Noi credem şi mărturisim că Domnul Isus Cristos S-a dat pe Sine Însuşi pentru Biserică, „ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.” (Efes. 5:26-27).
Noi credem şi mărturisim că în biserica locală trebuie să existe sfinţenie şi orânduială (1 Cor.14:33). În caz contrar, disciplinarea o face:
a. Dumnezeu Tatăl, în special prin mustrarea divină (Ioan 15:2; 1 Cor. 11:32; Evrei 12:10).
b. Cel credincios în viaţa personală (1 Cor. 11:28-31; 2 Cor. 7: 1; 1 Ioan 3:2-3).
c. Biserica locală prin disciplina în Biserică (Mat. 18:17).
Noi credem şi mărturisim că punerea sub disciplină o face Comitetul de prezbiteri pentru erezii, imoralitate, dezbinări şi altele de felul acesta, dar şi pentru lipsa îndelungată nemotivată din mijlocul frăţietăţii (F. Ap. 5:11; Rom. 16:17; 1 Cor. 5:6-8,13; 2 Cor. 2:6; 2 Tes. 3:6, 14; Tit 3:10-11; Evrei 10:25; 2 Ioan 10). Disciplinarea are ca scop îndreptarea şi recuperarea celui greşit.
Noi credem şi mărturisim că între membrii Bisericii trebuie să existe pace şi armonie. Atunci când apar conflicte între membrii Bisericii, acestea trebuie rezolvate în cadrul Bisericii, conform Sfintei Scripturi (Matei 5:23-26; 18:15-20; 1 Cor. 6:1-11).
G. Relaţia între Bisericile locale
Noi credem şi mărturisim că Biserica locală este autonomă în relaţia cu alte Biserici locale. De asemenea, noi credem şi mărturisim că Bisericile locale cooperează între ele pentru ajutorare, propovăduirea Evangheliei şi păstrarea credinţei adevărate (F. Ap. 8:14-17; 11:19-26,27-30; 15:1-31; 1 Cor. 16:1-3; 2 Cor. 8:1-15; Col. 4:16).
H. Relaţia Bisericii cu Statul
Noi credem şi mărturisim că Statul este rânduit de Dumnezeu pentru binele şi ordinea societăţii umane. Creştinul îşi poate exercita drepturile cetăţeneşti în conformitate cu propria sa conştiinţă. Creştinul trebuie să se roage pentru autorităţi şi să le respecte. Ascultarea de autorităţi se face atâta vreme cât cerinţele lor nu vin în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu voia Domnului Isus Cristos – Singurul Domn al conştiinţei umane, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Exod 18:21-22; 2 Sam. 23:3; Dan. 3:17-18; Mat. 22:21; F. Ap. 4:19-20; 5:29; 23:5; Rom. 13:1-7).
...citește și Capitolul VI - ÎNGERII