extras din MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ A BISERICII CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE
Noi credem şi mărturisim că omul a fost creat de Dumnezeu nemijlocit, de la început după chipul şi asemănarea Sa. El a fost creat un suflet viu, fără păcat, cu raţiune, sentiment, voinţă şi responsabil înaintea lui Dumnezeu (Gen. 2:6; 15:25; Iacov 3:9).
Noi credem şi mărturisim că Dumnezeu l-a creat pe om ca să-I aducă slavă, să aibă părtăşie cu El, să trăiască o viaţă după voia lui Dumnezeu în ascultare deplină de El şi să fie administrator peste lucrarea lui Dumnezeu (Isaia 43:7; Col. 1:16; Apoc. 4:11).
A. Căderea omului în păcat
Noi credem şi mărturisim că, în urma păcatului comis de Adam prin încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu, omul şi-a pierdut starea de nevinovăţie şi statutul de administrator deplin al lucrării lui Dumnezeu, căzând sub blestemul morţii spirituale şi fizice ( despărţit de Dumnezeu ), corupt, total depravat în structura sa spirituală şi morală şi incapabil să aleagă sau să facă ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu, dacă nu intervine harul divin (Gen. 3:1-19).
Noi credem şi mărturisim că, în sine însuşi, omul nu are puterea de a se mântui singur, de aceea este pierdut pentru totdeauna. Omul nu-L va căuta niciodată din propria iniţiativă pe Dumnezeu (Rom. 3:11). El este rob al păcatului (Rom. 6:17), iar împlinirea voii lui Dumnezeu este pentru el o nebunie (1 Cor. 1:18; 2:14); inima îi este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea (Ier. 17:9), îndreptată numai spre rău (Gen. 6:5).
Singurul Om, Omul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat şi născut din fecioara Maria, însărcinată de la Duhul Sfânt, nu a moştenit natura adamică păcătoasă (Luca 1:35), dar a purtat păcatul întregii omeniri în trupul Său pe cruce când a fost răstignit (Ioan 1:29; 1 Cor.15:3; 2 Cor. 5:21).
Noi credem şi mărturisim că toţi oamenii, ca sămânţă, au fost în Adam, de aceea natura adamică coruptă de păcat a fost transmisă tuturor oamenilor, în fiecare generaţie. Singurul care a făcut excepţie a fost Domnul Isus Cristos, care s-a născut fără păcat (Evr. 4:15; 7:26). Din cauza originii adamice, toţi oamenii sunt păcătoşi prin natură, prin alegere şi prin declaraţie divină (Psalm 14: 1-3; Ier.17:9; Rom. 3:9-18,23; 5:10-12). De aceea omul nu se poate mântui singur, ci numai prin actul suveran al răscumpărării prin credinţa în jertfa ispăşitoare a Domnului Isus Cristos (Ioan 6:44; F. Ap. 13:48; Efes. 2:1-9; 1 Tim. 2:13-14; 2 Tim. 2:25; 2 Petru 1:1; Ioan 1 :8).
B. Căsătoria
Noi credem şi mărturisim că Dumnezeu a planificat, hotărât şi instituit căsătoria care, în conformitate cu învăţătura Sfintei Scripturi, este unirea legitimă, liber consimţită, pentru toată viaţa, între un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei familii (Genesa 1:27-28; 2:18, 24).
De aceea omul care se căsătoreşte trebuie să intre în această relaţie cu hotărârea de a o păstra, apăra şi dezvolta (Mat. 19:4-6; Efeseni 5:22-33; Maleahi 2:13-14 ).
Credinciosul trebuie să se căsătorească numai în Domnul (1 Cor. 7:8-9, 39; 2 Cor. 6:14-18).
C. Divorţ şi recăsătorire
Noi credem şi mărturisim că Dumnezeu urăşte divorţul (Maleahi 2:16). Divorţul încalcă scopul lui Dumnezeu cu privire la familie (Gen. 2:24; Matei 19:6; Marcu 10:9).
Noi credem şi mărturisim că cei văduvi se pot recăsători, dar numai în Domnul (1 Cor. 7:8-9, 39).
În ceea ce-i priveşte pe cei divortaţi, noi credem şi mărturisim că:
a. Persoana care a divorţat înainte de întoarcerea la Dumnezeu şi rămâne necăsătorită poate participa la viaţa Bisericii, dar nu poate fi diacon sau presbiter (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9).
Persoana care a divorţat înainte de întoarcerea la Dumnezeu şi se recăsătoreşte credincios, poate participa la viaţa Bisericii, dar nu la lucrarea de vestire publică (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9; Matei 19:9; Marcu 10:11-12).
b. Persoana care a intentat divorţul după momentul întoarcerii la Dumnezeu, îşi va pierde calitatea de membru (Maleahi 2:13-14). Dacă divorţul a fost intentat de partener şi credinciosul (care nu a dorit divorţul) rămâne necăsătorit, el poate participa la viaţa bisercii, dar nu poate fi diacon sau presbiter (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9; 1 Cor. 7:15).
Dacă credinciosul care nu a cerut divorţul se recăsătoreşte, va fi pus sub disciplina Bisericii (Marcu 10:11-12).
c. Dacă o persoană a divorţat şi s-a recăsătorit înainte de întoarcerea la Dumnezeu, poate participa la viaţa Bisericii, dar nu poate fi diacon sau presbiter (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9).
D. Avortul, Homosexualitatea şi Imoralitatea sexuală
Noi credem şi mărturisim că viaţa începe în momentul concepţiei şi avortul este păcat. (Psalm 139:13-16; Ieremia 1:1-5).
Noi credem şi mărturisim că orice formă de homosexualitate este un păcat şi o urâciune înaintea lui Dumnezeu (Levitic 18:22; 20:13; Romani 1:26-32).
Noi credem şi mărturisim că preacurvia şi curvia, orice relaţie sexuală incestuoasă și orice formă de imoralitate sexuală (Matei 5:27-30) sunt păcate şi o urâciune înaintea lui Dumnezeu (Levitic 18:6-30; 1 Cor. 6:15-20; 1 Tes. 4:3-6; Evrei 13:4).
...citește și Capitolul IV - MÂNTUIREA