„Căci toiagul de cârmuire al răutății nu va rămâne pe moștenirea celor neprihăniți…” (Ps 125:3).
„În orice împrejurare, cel neprihănit își pune încrederea în Dumnezeul lui.” Aceasta este tema Psalmului 125, o cântare care arată și motivele respectivei încrederi: protecția divină, planurile divine și potențialul divin!
Strofa dată de versetul al treilea face referire la o realitate glorioasă: administrația împărăției întunericului, răul în esența lui, desemnat de expresia “toiagul de cârmuire al răutății”, nu va avea ultimul cuvânt în viața sfinților! Răul va fi, în cele din urmă, eradicat.
Pentru o vreme, s-ar părea că răul are un cuvânt de spus în viața creștinilor. Îi lovește, îi istoveste, îi încearcă, etc. Dar influența sa nu va ține veșnic.
Trăim un timp în care trebuie să dăm piept cu răul. O vreme de testare, de amar, de falimente. Dar, în curând, se va termina hărțuirea…
Până atunci, să ne bizuim pe Domnul și să folosim puterea pe care El ne-o dă, putere proporțională cu luptele noastre!
Să ne onorăm Dumnezeul printr-o viață de victorie, iar când se întâmplă să eșuăm, să ne pocăim urgent și să ne continuăm viața în neprihănire!
Fiți biruitori!
Cătălin Miron
0 comentarii