„…aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de Templul Lui.” (Ps. 27.4)
Ce avem în aceste cuvinte e o declarație a lui David, în urma unei viziuni, prin intermediul căreia i s-a descoperit un crâmpei de cer. Toate au curs într-un mod obișnuit în viața sa până când a avut parte, prin Duhul, de o perspectivă a realităților de dincolo și a văzut Templul lui Dumnezeu, Casa aceea grandioasă a veșniciei, după proiectul căreia i s-a dat planul pentru templul de pe pământ (pe atunci nu era încă templu în Ierusalim).
Vederea realităților cerești pur și simplu l-a copleșit pe David. Am putea parafraza cuvintele lui astfel: „Daca Templul ceresc este minunat, e din cauza că în el locuiește Dumnezeul frumos! Când Îl privești pe El nu ai cum să nu te minunezi de cum este! Realmente e dincolo de orice imaginație!” În consecință, visul cel mai înalt al lui David a devenit acela de a-L contempla pe Dumnezeu.
Cu cât cineva Îl cunoaște mai bine pe Dumnezeu și, prin urmare, este mai uimit de Ființa Sa, cu atat este mai invulnerabil la chemările lumii.
De această încântare, izvorâtă din uimirea față de Persoana Domnului nostru, avem nevoie și în săptămâna aceasta! Să-L contemplăm în paginile Scripturii! Să-L lăsăm pe Duhul să ni-L zugrăvească înaintea ochilor duhovnicești! În felul acesta vom detesta lumea și plăcerile ei…
Fiți fascinați de El!
Cătălin Miron
0 comentarii