„Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8:12)
Cuvintele acestea au fost rostite de Domnul Isus în apropierea Templului, cu ocazia unui ritual al Sărbătorii Corturilor: ceremonia luminilor. În cadrul respectiv, în curtea femeilor, la Templu, se aprindeau patru lămpi mari, în timp ce oamenii țineau în mâini torțe aprinse, cântând cântări de laudă, acompaniați fiind și de orchestra leviților.
Domnul a folosit prilejul respectiv pentru a vorbi despre adevărata Lumină care era El Însuși, Cel care venise pentru a-i conduce pe oameni pe drumul apropierii de Dumnezeu!
Bâjbâiam fără Domnul Isus, pentru că absența luminii reprezintă un mare risc în orice context, cu atât mai mult în cel spiritual. Lumina însă aduce siguranță, liniștire, perspectivă și posibilitatea atingerii scopului propus.
Însă Lumina Aceasta trebuie urmată! În cazul respingerii Sale, omul, oricât de religios ar fi, are doar o singură alternativă: „întunericul de afară; unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” (Mt. 8.12)
Să-L urmăm cu determinare pe Domnul! Asta ne va garanta o călătorie neabătută pe drumul credinței, cu siguranța ajungerii la destinație, dar și potențial pentru a reflecta lumina Sa către altii, care au atâta nevoie de ea!
Fiți lumini!
Cătălin Miron
0 comentarii