„… corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare” (Matei 14. 24-25).
Situația descrisă de versetele de mai sus îi prezintă pe ucenicii care treceau marea, după ce văzuseră încă o dată manifestându-se puterea Domnului. Sub ochii lor, cu 5 pâini și 2 pești, fuseseră hrănite mii de persoane. Și totuși, în ciuda acestei mari lucrări, aveau inimile împietrite (Marcu 6.52). Pur și simplu nu mai pricepeau nimic… În acest context, Domnul folosește o furtună pentru a-i conștientiza de identitatea Sa! Marea învolburată, care pe ei îi îngrozea, și pe care El a linistit-o ulterior, reprezentă “covorul” pe care El călca venind la ei!
Ce similitudine uriașă este între ei și noi la capitolul acesta! Ani de zile am plecat de la serviciile divine unde Domnul Își arăta slava și nu se schimba mai nimic în inimile noastre. Era Cuvânt sănătos, era prezența Duhului Sfânt, erau transformări uriașe în unii de alături, dar pe mulți dintre noi nu ne mișca nimic. Și Domnul a mai avut o soluție: furtuna! Și pe calea aceasta El se poate apropia de inima noastră. Situația prin care trece umanitatea poate fi, pentru unii dintre noi, șansa de a-L avea pe El aproape.
În consecință, nu tremura în fața dificultăților, pentru că Hristosul suveran peste situații, Hristosul Bibliei, vine către tine! Prinde oportunitatea unei întâlniri transformatoare cu El!
Fiți binecuvântați!
Cătălin Miron
0 comentarii