„…Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor…” (Fapte 3.20-21)
Cuvintele acestea au fost rostite de apostolul Petru cu prilejul vindecării ologului din naștere, la poarta Templului. Tocmai avusese loc o minune: o boală congenitală fusese vindecată. Privitorii au putut vedea o „reașezare” a ceva ce fusese diferit decât în ordinea creației.
Plecând de la această experiență, apostolul Îl prezintă pe Cel prin care se făcuse minunea și prin care se vor „așeza din nou” toate lucrurile: Domnul Isus!
La creație universul a fost caracterizat de ordine dar, prin păcat, au apărut dezordinea, haosul, disfuncționalitățile. Creația aceasta suspină și așteaptă vremea ordonarii.
Domnul Isus este Agentul reașezării ordinii!
O, ce vremuri de slavă! Ce creație nouă se pregătește pentru credincioși! Ce desăvârșire va caracteriza totul! În perfecțiunea pentru care am fost creați, ne vom simți acasă!
Știința nu vorbește despre vremurile acelea deoarce ele nu reprezintă ceva ce se poate cerceta în laborator. Nu pot fi instrumentate. Dar ele reprezintă o realitate pe care o vor experimenta toți cei care se pocăiesc de păcatele într-un mod real, conform contextului versetului!
Deci, pocaința adevarată aduce cu sine mari beneficii! Să o trăim așa cum ne-a fost recomandată de primii creștini!
Fiți binecuvântați!
Cătălin Miron
0 comentarii