„Cine își va păstra viața o va pierde; și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga.” (Matei 10:39)
În vremea în care Domnul Isus rostea cuvintele acestea, pe pământ se dezvolta un imperiu în care totul era gândit pentru o supraviețuire milenară. Un sistem militar foarte bine pus la punct și o administrație riguroasă au ajutat imperiul roman să dăinuie timp de secole. Regula după care s-a impus această dominație mondială a fost regula forței: forța de cucerire și forța de conservare.
În antiteză, în cadrul acestui imperiu, Domnul Isus a început să-Și zidească Împărăția Sa. Principiul după care funcționează această Împarăție este cel menționat în versetul amintit: principiul consacrării, al sacrificiului de sine, al pierderii vieții de aici în favoarea unei alte vieți. Nu este o noutate pentru nimeni faptul că imperiul roman a apus de mult, pe când Împărăția Domnului Isus continuă să fie în expansiune!
De atunci și până astăzi, oamenii oscilează între cele două principii de guvernare a vieții. Ne naștem cu un instinct de conservare și, în virtutea acestuia, păstram pentru noi energie, resurse, sentimente, etc. Știm din Cuvânt că, atunci când Domnul va anunța debutul adevăratei vieți – viața veșnică, toți cei ce au trăit după acest principiu se vor trezi cu pumnii goi.
De partea cealaltă, consacrarea pentru Domnul înseamnă pierdere în termenii lumii, dar în termenii Scripturii înseamnă investiție pentru viața viitoare. Cu această investiție ne vom întâlni într-o zi…
Haideți să fim dispuși să ne punem viața pe altar și săptămâna aceasta, pentru ca Împăratul să o folosească în scopurile Sale și El va converti această investiție într-un mare câștig!
Fiți binecuvântați!
Cătălin Miron
0 comentarii