„Eu zic Domnului: «Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!»” (Ps. 16:2).
David, omul care a scris cuvintele acestea, a fost o persoană fericită! Mulți dintre psalmii săi abundă în prezentarea intensității fericirii, în ciuda faptului că, în anumite situații, condițiile nu-i erau deloc favorabile. Uneori dușmanii erau pe urmele sale, alteori era obiectul multor intrigi la curte, alteori situațiile familiale îl solicitau la maxim, alteori falimentele sale îl copleșeau, etc. Dar David își avea izvorul vitalității în altă parte. Dumnezeu Însuși era Sursa fericirii lui!
Așa au gândit întotdeauna adevărații credincioși. Milioane de oameni de-a lungul istoriei au trăit și au murit fericiți, pentru că Domnul Isus i-a făcut fericiți!
Când creștinii ieșeau din beciurile de sub Coloseum și se îndreptau spre mijlocul arenei, acolo unde îi așteptau fiarele hămesite, sau rugurile în flăcări, sau săbiile gladiatorilor, CÂNTAU!!! Era fericire în ochii lor, pentru că era fericire în inima lor. Și asta, deoarece El era fericirea lor!
Și acum, e momentul să ne întrebăm fiecare: nu cumva situația de acum ne-a furat fericirea? Nu cumva ne-am pierdut vitalitatea și bucuria de a trăi? Nu cumva ne-am tras seva din alte izvoare mai mult decât din Domnul?
Să ne reconsiderăm poziția spirituală! S-ar putea să fim la o decizie distanță de o viață plenară! Să rămânem aproape de El pentru a putea fi fericiți!
Fiți binecuvântați!
Cătălin Miron
0 comentarii