„Te-ai suit pe înălțime, ai luat prinși de război, ai luat în dar oameni, cei răzvrătiți vor locui și ei lângă Domnul Dumnezeu.” (Psalmul 68:18)
Acest verset este citat de apostolul Pavel în Efeseni 4.8, într-un context în care vorbește despre plecarea Domnului Isus în cer, sugerându-ne o strânsă legătură între textul cântării lui David și evenimentul înălțării.
Psalmul 68 este scris cu ocazia aducerii chivotului la Ierusalim. Prezența lui Dumnezeu venea în capitală, devenind astfel centrală în națiunea lui Israel, după mulți ani în care a fost mai degrabă discretă la Silo.
Pavel ia imaginea aceasta și o aplică înălțării Domnului Isus, deoarece a văzut în evenimentul înălțării, în urma căruia Domnului Isus I se oferă centralitatea în univers, o împlinire a celor scrise în psalm.
Mântuitorul, după ce a făcut de rușine împărăția întunericului, prin cruce, a cucerit, cu dragostea Lui, inimi de oameni răzvrătiți, aducându-i lângă Sine. Și acești foști vrăjmași ai lui Dumnezeu, actualmente credincioși ai Săi, reprezintă „trofeele” pe care Cel înălțat le va avea veșnic în cer!
Și noi suntem dintre aceia cuceriți de iubirea divină descoperită la cruce! Și noi vom fi, pentru veșnicie, alături de Cel înălțat în slavă! În consecință, să-L înălțăm în inimile noastre, așezându-ne, de bună voie, în mod continuu, sub autoritatea Lui!
Fiți binecuvântați!
Cătălin Miron
0 comentarii